Vlach
10-09-2014, 10:49 AM
“Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (HVIM) a organizat luni seara un marş cu torţe în Târgu Secuiesc în memoria celor 13 generali executaţi la Arad în 1849 şi vinovaţi pentru numeroase masacre împotriva populaţiei româneşti din Ardeal.
Cei circa 100 de participanţi au mărsăluit pe străzile din oraşul din judeţul Covasna, unde românii reprezintă doar 7 la sută din locuitori. Punctul final al acţiunii a fost statuia lui Lajos Kossuth, revoluționar maghiar şi guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848. Aici au fost rostite scurte cuvântări, inclusiv din partea unui preot reformat, şi au fost intonate imnuri maghiare.
Tot luni a avut loc şi în Arad o comemorare dedicată celor 13 criminali de război, la care a participat şi liderul UDMR, Kelemen Hunor. Aici însă românii au organizat un marş simbolic de protest contra acestei provocări.
“Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (referire la împărţirea teritorial-administrativă a Ungariei Mari) a fost înfiinţată în anul 2001 în Ungaria de către Toroczkai Laszlo. Organizaţia are filiale active şi în România, în unele localităţi din Ardeal unde populaţia maghiară alcătuieşte un procent important din totalul populaţiei. Membrii HVIM s-au remarcat în 2013 cu ocazia Zilei Naţionale a României, când au organizat o contra-demonstraţie la “Marşul Unirii” din Sfântu Gheorghe al Noii Drepte.
Liderul organizaţiei revizioniste a câştigat la sfârşitul anului 2013 alegerile pentru funcţia de primar al orăşelului Asotthalom, o localitate din Ungaria cu puţin peste 4.000 de locuitori. Acesta a candidat ca independent, dar a fost susţinut de partidul naţionalist Jobbik, a treia formaţiune politică din parlamentul de la Budapesta. Cunoscut pentru retorica sa ostilă României, lui Laszlo Toroczkai i s-a interzis toamna trecută accesul în ţara noastră, fiind oprit la graniţă.
Cei 13 au fost ofiţeri ai armatei imperiale austriece, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluţiei paşoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executaţi prin sânzurare în 6 octombrie 1849 pentru că s-au alăturat mişcării revoluţionare a lui Lajos Kossuth, susţinând pretenţiile maghiare de independenţă faţă de Austria, încălcându-şi astfel jurământul de fidelitate faţă de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar câte unul dintre executaţi a fost de naţionalitate germană, sârbă şi croată.
Ofensiva celor 13, aflaţi sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporară a Transilvaniei, între lunile ianuarie-martie 1849, de către revoluţionarii maghiari. În această perioadă au avut loc asasinate şi masacre coordonate împotriva românilor. În plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (între câteva zeci şi până la 300, după unele surse).
Ar mai fi de menţionat că atrocităţile antiromâneşti, punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la luptă pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “Crăişor al munţilor”. Sursa: FrontPress.ro
http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2014/10/39.jpg
http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2014/10/48.jpg
Cei circa 100 de participanţi au mărsăluit pe străzile din oraşul din judeţul Covasna, unde românii reprezintă doar 7 la sută din locuitori. Punctul final al acţiunii a fost statuia lui Lajos Kossuth, revoluționar maghiar şi guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848. Aici au fost rostite scurte cuvântări, inclusiv din partea unui preot reformat, şi au fost intonate imnuri maghiare.
Tot luni a avut loc şi în Arad o comemorare dedicată celor 13 criminali de război, la care a participat şi liderul UDMR, Kelemen Hunor. Aici însă românii au organizat un marş simbolic de protest contra acestei provocări.
“Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (referire la împărţirea teritorial-administrativă a Ungariei Mari) a fost înfiinţată în anul 2001 în Ungaria de către Toroczkai Laszlo. Organizaţia are filiale active şi în România, în unele localităţi din Ardeal unde populaţia maghiară alcătuieşte un procent important din totalul populaţiei. Membrii HVIM s-au remarcat în 2013 cu ocazia Zilei Naţionale a României, când au organizat o contra-demonstraţie la “Marşul Unirii” din Sfântu Gheorghe al Noii Drepte.
Liderul organizaţiei revizioniste a câştigat la sfârşitul anului 2013 alegerile pentru funcţia de primar al orăşelului Asotthalom, o localitate din Ungaria cu puţin peste 4.000 de locuitori. Acesta a candidat ca independent, dar a fost susţinut de partidul naţionalist Jobbik, a treia formaţiune politică din parlamentul de la Budapesta. Cunoscut pentru retorica sa ostilă României, lui Laszlo Toroczkai i s-a interzis toamna trecută accesul în ţara noastră, fiind oprit la graniţă.
Cei 13 au fost ofiţeri ai armatei imperiale austriece, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluţiei paşoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executaţi prin sânzurare în 6 octombrie 1849 pentru că s-au alăturat mişcării revoluţionare a lui Lajos Kossuth, susţinând pretenţiile maghiare de independenţă faţă de Austria, încălcându-şi astfel jurământul de fidelitate faţă de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar câte unul dintre executaţi a fost de naţionalitate germană, sârbă şi croată.
Ofensiva celor 13, aflaţi sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporară a Transilvaniei, între lunile ianuarie-martie 1849, de către revoluţionarii maghiari. În această perioadă au avut loc asasinate şi masacre coordonate împotriva românilor. În plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (între câteva zeci şi până la 300, după unele surse).
Ar mai fi de menţionat că atrocităţile antiromâneşti, punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la luptă pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “Crăişor al munţilor”. Sursa: FrontPress.ro
http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2014/10/39.jpg
http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2014/10/48.jpg