Printable View
Quote:
http://upload.wikimedia.org/wikipedi...misegetuza.jpg
Ulpia Traiana Sarmizegetusa (pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala Daciei romane, situată la o distanţă de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei. Ruinele oraşului antic constituie azi obiectul unui complex arheologic în localitatea Sarmizegetusa, judeţul Hunedoara.
Sursa
Am fost acolo vara trecută... Și-i grav!:(
Quote:
Carnuntum, în Austria, şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în România. Două capitale de provincii romane de frontieră, două oraşe de cel mai înalt rang ale imperiului roman, în perioada sa de glorie, două aşezări urbane importante, populate de cetăţeni al căror stil sofisticat de viaţă nu a mai fost atins în Europa până în secolul al XIX-lea. Două oraşe ale aceleiaşi lumi.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...ntrare-for.jpg
Intrarea în forul roman de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...ina-romana.jpg
Intrarea în muzeul în aer liber de la Petronell-Carnuntum
Le-am vizitat pe ambele la o distanţă de câteva zile. Asemănările dintre cele două aşezări din perioada romană nu mai există decât, poate, în mintea arheologilor. În plan real, diferenţele sunt uriaşe. Ca între două lumi.
(Textul scris cu caractere normale este despre Carnuntum, cel cu caractere italice, despre Ulpia Traiana)
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...lui-lucius.jpg
Casa lui Lucius
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...-indicator.jpg
Indicator de orientare, la Ulpia
Carnuntum a fost vreme îndelungată capitala Pannoniei de Sus, provincie romană formată în 106, prin divizarea fostei provincii Pannonia în două, la iniţiativa împăratului Traian. Situată pe Dunăre, fosta metropolă romană este acum cel mai important sit arheologic roman din Austria. În jurul descoperirilor de la Carnuntum s-a conturat o industrie turistică de invidat. Parcul Arheologic Carnuntum cuprinde muzeul în aer liber din satul Petronell-Carnuntum, amfiteatrul civil şi arcul de triumf Heidentor – devenit emblema complexului – din aceeaşi localitate, şi două obiective din satul învecinat, Bad Deutsch-Altenburg: amfiteatrul militar şi Muzeul Carnuntinum. Toate acestea sunt gândite şi prezentate ca un circuit turistic, prin intermediul căruia vizitatorul să facă cunoştinţă cu lumea romană de la limesul danubian al imperiului. Oferta turistică este completată de un „Drum al vinului roman” care poate fi urmat atât cu maşina cât şi cu bicicleta, în ultimul caz pe piste speciale, tăiate adesea prin lanurile de rapiţă care domină peisajul.
Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa a fost vreme îndelungată capitala Daciei, provincie romană formată în 106, după cucerirea regatului dac de împăratul Traian. Situată în Ţara Haţegului, în comuna Sarmizegetusa (nume atribuit în perioada contemporană) fosta metropolă romană este probabil cel mai important sit roman din România, la concurenţă din acest punct de vedere cu Apulum-Alba Iulia, care este însă mult mai puţin excavat.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...ia-coloane.jpg
Coloane romane la Ulpia
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...-hipocaust.jpg
Hypocaustum reconstruit la Carnuntum
Muzeul în aer liber este amplasat pe locul unui fost cartier civil al oraşului roman. Austriecii se mândresc cu faptul că aici este singurul loc din lume unde vechile clădiri romane sunt reconstruite pe vechiul lor amplasament, utilizând tehnicile de construcţie folosite de romani. De exemplu, dacă e de dat o gaură într-o scândură, aceasta nu e dată cu bormaşina ci cu un sfredel, fabricat să fie identic cu cele găsite în timpul săpăturilor arheologice de aici.
Încă de la intrarea în Sarmizegetusa, stafia unui fost motel, acum abandonat, nu anunţă nimic bun, iar cele două birturi cu manele care flanchează intrarea în situl arheologic completează o primă impresie proastă.
Până acum au fost reconstruite casa unui neguţător de veşminte, Lucius, şi o „villa urbana” a patricienilor Marcus şi Iulia. Reconstrucţia băilor publice, lipite de vila urbană, este în plină desfăşurare.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...explicatie.jpg
Panou explicativ la villa urbana din Carnuntum
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...explicatie.jpg
Panou explicativ în forul de la Ulpia Traiana
O călătorie prin odăile celor două clădiri mi-a fost mai de folos să înţeleg stilul de viaţă roman decât tot ce am învăţat la şcoală, am citit în cărţi şi am văzut în muzeele şi siturile arheologice de la noi. Atmosfera din cele două case, reprezentând două moduri de viaţă diferite: Lucius – clasa de mijloc, iar Marcus şi Iulia – clasa bogată, a fost recreată cu cea mai mare atenţie la detalii. Legumele, coşurile şi toate cele trebuincioase bucătăriei sunt puse la locul lor, boluri cu fructe sunt aşezate pe mesele din camere, pe etajerele din atelierul lui Lucius se găsesc calupuri de ţesături, iar replica din coajă de mesteacăn a unui papirus se odihneşte pe masa de lucru a lui Marcus… Parcă proprietarii caselor au ieşit până în for şi urmează să se întoarcă în câteva minute.
Intrarea în sit este străjuită de o gheretă de unde se cumpără biletele şi pot fi achiziţionate câteva suveniruri şi mai multe cărţi despre Ulpia Traiana. În interiorul sitului începe jalea: iarba netunsă creşte alandala printre ruine, panourile explicative ruginite, doar în limba română, sunt complet neatractive şi lapidare, drumul care te duce de la amfiteatru la for e un drum de ţară plin de noroi şi bălţi, dacă ai ghinionul să fi plouat înainte.
Amfiteatrul este însă impresionant şi bine păstrat, la fel şi marele templu şi atelierul de sticlărie de lângă. În drum spre for, garduri de sârmă ghimpată ruginite apără terenurile private care se intercalează cu cele pe care se află ruinele romane. Cărarea e desluşită de un indicator bătut cu un cui într-un pom, îndoit şi mâncat de aceeaşi rugină care pare omniprezentă.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...em-trecere.jpg
Sistem de trecere peste ruine, Ulpia Traiana
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...em-trecere.jpg
Sistem de trecere peste ziduri, Carnuntum
Grădinile şi curţile interioare sunt refăcute cu aceeaşi minuţie. Instalaţiile de încălzire, pavajul sau sala de banchet din vila lui Marcus şi a Iuliei, la fel. Peste zidurile casei vecinului lui Lucius, care nu a fost reconstruită, au fost înălţate podeţe metalice, ca să nu se urce nimeni pe ele, iar fiecare parte a locuinţei este explicată prin panouri în germană, engleză şi slovacă (graniţa cu Slovacia e la doar la câţiva kilometri).
În faţa vilei lui Marcus şi Iulia a fost refăcut drumul antic, iar arheologii au lăsat descoperită o secţiune în adâncime, pentru a se vedea în detaliu cum a fost construit şi cum funcţiona sistemul de canalizare care curgea pe sub pavajul de piatră.
La câţiva paşi de toate acestea, în mai multe corturi, sunt amenajate mini-expoziţii interactive, pentru a înţelege alte aspecte din viaţa de zi cu zi a romanilor. De exemplu, jocurile practicate de romani sunt explicate pe nişte tăbliţe, iar apoi ele pot fi jucate de vizitatori, care au la dispoziţie tot instrumentarul necesar.
Pe stânga cum mergi spre for, există nişte ruine, dar ce reprezintă acestea e un mister, în lipsa oricăror panouri explicative. Chiar în faţa forului – înconjurat cu un gard meschin de culoare verde, de pe care se ciobeşte vopseaua – se lăţeşte o baltă de dimensiuni apreciabile. Nu mult dincolo de ea, accesul spre ruine e facilitat vizitatorilor de un podeţ din lemne strâmbe. Chiar vizavi de for, un ţăran şi-a făcut un zid din pietrele spoliate din situl arheologic.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...de-banchet.jpg
Sală de banchet în villa urbana, Carnuntum
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...iare-rosii.jpg
Nu am reuşit să înţeleg rostul fiarelor roşii de la Ulpia
La ieşire, se pot cumpăra diverse suveniruri cu tentă romană, de la inele până la replici de pumnale. Cel mai interesant mi s-a părut că îţi poţi bate propria monedă romană, la propriu, folosind un baros, o matriţă şi o monedă oarbă puse la dispoziţie de responsabilii muzeului. Când am plecat eu, era mare veselie, fiindcă un profesor bătea câte o monedă pentru fiecare din elevii cu care venisă să viziteze parcul arheologic şi care erau cât se poate de entuziasmaţi de cele văzute.
Forul în sine şi clădirile adiacente ocupă un spaţiu cam cât întregul muzeu în aer liber de la Carnuntum, dezvăluind prin dimensiuni ceva din măreţia de odinioară a oraşului. Din păcate, mormanele de pietre, aceeaşi iarbă neîngrijită, panourile cu avertismente de a nu urca pe ziduri şi a nu deranja munca arheologilor, dar şi două şiruri duble de ţevi roşii care se înalţă pe stânga şi dreapta, cu un scop greu de intuit, te fac să ai senzaţia că cineva a abandonat în pripă toată şandramaua. La ieşirea, aproape te bucuri că ai plecat.
Restul parcului arheologic de la Carnuntum nu este aşa de spectaculos ca muzeul în aer liber. Am observat însă o foarte simplă şi de efect punere în valoare a arcului de triumf al lui Constantinus II – un panou de sticlă pe care e incizat conturul 3D al arcului, în forma sa originală. Acest panou e amplasat astfel încât, dacă fotografiezi sau te uiţi prin el, conturul 3D completează ruina actuala, redând imaginea originală a monumentului. În România, dacă era pus un astfel de panou, nu cred că rezista vandalilor mai mult de o săptămână.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...-de-triumf.jpg
Heidentor, fotografia prin panoul de sticlă cu conturul 3D al monumentului
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...a-bolovani.jpg
Un morman de bolovani, la Ulpia Traiana
Muzeul Carnuntinum nu are nimic deosebit în afara unei hărţi panoramice 3D a vechiului Carnuntum, suprapusă peste configuraţie aşezărilor contemporane. De remarcat, însă, clădirea care adăposteşte muzeul, construită în stilul unei villa rustica şi inaugurată de Franz Josef, în 1904!
Muzeul din Sarmizegetusa nu am apucat să îl vizitez de această dată, din lipsă de timp. L-am văzut însă acum câţiva ani şi nu am de ce să cred că s-a schimbat ceva – o înşiruire prăfuită de obiecte descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice, care nu îţi spune mai nimic.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...ila-urbana.jpg
Villa urbana a patricienilor Marcus şi Iulia, în plan secund, băile publice, încă în reconstrucţie
Cronologie Carnuntum:
35-40 AD – Legiunea XV Apollinaris contruieşte o tabără militară fortificată la Carnuntum, care va fi mărită şi refăcută din piatră sub Vespasian
103-107 AD Provincia Pannonia este împărţită în două. Carnuntum devine capitala Pannoniei Superior.
124 AD – Împăratul Hadrian ridică aşezarea la rangul de municipium
193 AD – Septimius Severus, guvernatorul provinciei Pannonia Superior este proclamat de trupele sale împărat, la Carnuntum. La scurtă vreme oraşul este ridicat la rangul de colonia.
308 AD – Are loc conferinţa împăraţilor de la Carnuntum: Diocleţian, Galerius şi Maximian încearcă să salveze tetrarhia
cca 430 AD Pannonia este abandanoată de Roma. Ultima menţiune a Carnuntumului în registrul oficial roman.
Mai multe despre Carnuntum aici.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...pia-templu.jpg
Ruinele unui templu de mari dimensiuni, la Ulpia Traiana
Cronologie Ulpia Traiana:
108-110 – Fondarea oraşului de primul guvernator al provinciei Dacia, Terentius Scaurianus, oraşul primeşte de la început rangul de colonia
118 – Atribuirea numelui Sarmizegetusa de împăratul Hadrian
168 – Apulum depăşeşte în importanţă Ulpia Traiana şi devine capitala Daciei romane
172 – Oraşul este salvat de împăratul Marcus Aurelius de la un dublu pericol: o invazie barbară şi o răscoală a autohtonilor
222-235 – Sub împăratul Alexander Severus, Ulpia Traiana poartă titlul de metropolis
271 – Administraţia romană se retrage din oraş, odată cu abandonarea Daciei
Mai multe despre Ulpia Traiana Dacica aici.
http://www.septemcastra.ro/wp-conten...riul-roman.jpg
O hartă (exagerată teritorial) a imperiului roman la apogeu, pe care figurează Carnuntum şi Ulpia Traiana
Sursa
Quote:
NEPĂSAREA CARE DISTRUGE. Capitala romană a Daciei a supravieţuit aproape două milenii, iar acum se macină încet, sub intemperiile vremii şi indiferenţa vremurilor.
Dacă treci pe DN 68 dinspre Haţeg spre Caransebeş, de îndată ce ajungi în centrul comunei Sarmizegetusa, pe stânga, la doar câţiva metri de drum, vezi câteva coloane şi „pietre vechi”. În parcarea de la intrarea în situl arheologic nu te întâmpină nimic de sorginte romană. Cele două birturi nu au nimic antic în ele.
La poartă, pe geamul unui chioşc vechi, printre vederi şi pliante, abia zăreşti chipul unei femei care zice „3 lei biletul”. Dacă întrebi, ai noroc de serviciile unuia dintre cei doi ghizi. Îl nimerim pe Gheorghe Băieştean, şeful muzeului. Îşi începe liniştit povestirea. Dacă-şi dă seama că eşti cu adevărat interesat, extinde durata ghidajului de la una la trei ore.
Afli la început că „pietrele” pe care le-ai văzut din drum sunt, de fapt, urmele templului lui Liber Pater, sanctuarul zeilor Aesculap şi Hygia şi basilica de templu.
Amfiteatrul te face mic
La câţiva paşi de la intrare, pe dreapta, se află urmele cazarmei gladiatorilor. Lângă ele e fundaţia vechiului templu al zeiţei Nemesis. În spatele lor apare, încă impresionant, amfiteatrul. Zidurile sunt, şi acum, foarte groase. Se înalţă încă până la 3-4 metri deasupra solului. În arena lungă de 80 de metri şi lată de 60 începi să te simţi mic. În tribune, în primele rânduri, încă se mai văd scaune de piatră inscripţionate cu numele potentaţilor vremii. Amfiteatrul nu se potriveşte deloc cu ca sele noi, ridicate foarte aproape de edificiu. Jumătate din întreaga aşezare e acum ocu pată de casele şi grădinile din sat.
La ieşirea estică din amfiteatru se află un câmp frumos şi verde: una dintre multele zone pe care arheologii nu au apucat să le cerceteze şi pe care localnicii le lucrează cu plugurile, de peste 100 de ani: „E o problemă ce ţine mai mult de presă. Ce-au distrus ei cu plugul, sute de ani, e bun distrus. Oricum, mai jos de 30 de cm în pământ n-au ajuns. E drept, vara, grupurile de turişti trebuie să mă creadă pe cuvânt când le spun că dincolo de porumb se află templul lui Aesculap şi Hygia. Cel mai important este să nu lăsăm să se construiască absolut nimic pe astfel de zone”, spune Gheorghe Băieştean.
Ungurii au săpat, au pozat, apoi au acoperit cu pământ
Turul sitului continuă spre sud. Pe stânga apar alte fundaţii impresionante de temple (Templul Mare şi Templul zeului Sylvanus), cu urmele din piatră ale atelierului de sticlărie. Drumeagul ce merge spre for trece pe lângă o livadă cu pruni. Dacă n-ai avea ghidul lângă tine, n-ai putea să crezi că sub acea livadă se află una dintre cele două therme publice ale oraşului.
„În secolul al XlX-lea, arheologii maghiari le-au săpat, le-au fotografiat şi le-au reacoperit cu pământ pentru că aşa se păstrează vestigiile cel mai bine. Noi am tot săpat, dar aproape nicio săpătură nu a fost urmată şi de lucrări de conservare. Aşa s-a ajuns să pierdem an de an piese importante din întregul sit. Romanii au folosit marmură de Bu cova, mai poroasă şi mai puţin rezistentă la ploaie. Bucăţile de marmură care au mai rezistat au fost luate de turişti acasă. Până şi profesori care vin cu grupurile nu se pot abţine să nu ia ceva acasă. De exemplu, pavajul de marmură al pasajului de trecere din forul civil spre cel religios, încă mai exista în 1996. Acum nu mai e”, explică Băieştean.
Palat îngropat într-o curte
Un pic mai sus, pe stânga drumeagului, apare Palatul Procuratorului. Este „decopertat” doar pe jumătate, dar se văd, lângă el, urmele hambarelor uriaşe, unde se adunau rezervele de cereale, precum şi compartimentarea birourilor funcţionarilor din palat. Aici se află alte therme: cele ale procuratorului. O parte a edificiului se ascunde sub pământ, într-o altă grădină a unui localnic din comună.
Lângă palat se înalţă un val de pământ. Sub el este zidul înalt de şase metri care împrejmuia oraşul propriu-zis. Nici nu-ţi dai seama când intri în ora şul roman. Arheologilor nu li s-au dat până acum bani pentru a săpa una dintre porţi, deşi aici ar găsi şi legea de organizare a vechii aşezări romane, chiar şi un plan al acestuia.
Kilometrul zero
Aproape de for, câteva coloane stau răsturnate lângă un colţ al pătratului de piatră. În dreapta lor, mai aproape de intrarea în for, patru pătrate de piatră alcătuiesc „locus grome”, un fel de „kilometru zero” al aşezării, punctul din care se calculau toate distanţele oraşului. Acesta trece însă şi el neobservat, nu e marcat nicicum.
Intrarea în for era cândva monumentală, cu patru piloni, inscripţii şi fântâni. Acum, în interiorul forului, grămezi de bolovani adunate pe toate cele patru laturi îţi dau doar de bănuit că pe acele locuri s-ar fi aflat statui ale împăraţilor cu rol important în viaţa comunităţii. Trebuie să fi fost statui dintre cele mai frumoase, unele acoperite cu foiţă de aur, pentru că aici era capitala uneia dintre cele mai bogate zone cucerite de romani. În centru intrigă o grămadă şi mai mare de „bolovani”. Sub fostul miez al statuii principale sunt două varniţe săpate de localnici, cel mai probabil în secolul al XlX-lea, când au luat marmura din for şi au transformat-o în var.
Pe latura sudică a forului se văd foarte bine cele două încăperi ale vistieriei Curiei, urme ale Basilicii şi ale clădirilor funcţionarilor importanţi. Din forul civil se trece apoi în cel religios. Urmele sunt încă neclare pentru ochiul turistului şi fac obiec tul unor cercetări arheologice afla te în curs. Dincolo de forul religios, un şopru făcut în grabă adăposteşte bazinul anticei pieţe de peşte.
În jur de 30.000 de locuitori
Capitala romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, avea 33 de hectare între zidurile zonei civile, plus 60 -80 de hectare în afara acestora, fapt pentru care era considerată o aşezare de dimensiuni medii, la nivelul întregului Imperiu Roman, şi „metropola” provinciei. Numărul estimat al populaţiei e de 20.000-30.000. Gheor ghe Băieştean e convins că aici au trăit 50.000 de oameni.
http://85.9.7.40/imagemanager/images...getusa%201.jpg
INSCRIPŢIE. La tot pasul, se văd mii de fragmente din zidurile şi monumentele străvechiului oraş
PLANURI
Gheorghe Băieştean spune că arheologii şi-au făcut treaba: „Au cercetat şi pot oricând alcătui un proiect al întregului oraş. Când însă bugetul culturii este zero virgulă nimic, nu ne putem gândi nici mă car la reconstruirea unei locuinţe romane. Nu suntem în stare să facem turism cultural. Dăm mii de euro pentru un cântec, dar la Sarmizegetusa nu avem nici măcar un indicator ca lumea pus pe drumul mare.”
În anii ‘90 fusese întocmit un proiect pentru restaurarea unei jumătăţi din amfiteatrul roman pentru ca edificiul să poată găzdui manifestări culturale. A rămas la stadiul de proiect. Alt proiect de restaurare şi conservare a fost întocmit, cu aproape 10 ani în urmă, de regretata Cristina Gheorghe, arhitect specializat în restaurarea şi conservarea monumentelor istorice.
După moartea ei, în 2006, proiectul s-a pierdut pe la Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice. Reconstrucţia oraşului roman ar cere zeci de milioane de euro. Mai e o soluţie: alcătuirea unei imagini virtuale a aşezării, ce ar putea fi gata până la sfârşitul anului, spune directorul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Marcel Morar. „Am obţinut de la Consiliul Judeţean 100.000 de lei pentru proiect şi studiul de fezabilitate privind ridicarea unei porţi la intrarea în sit.
E vorba despre o construcţie de genul celei de la Carnuntum – Austria, în care să se poată amenaja o miniexpoziţie, să se poată comercializa materiale de prezentare şi să se amenajeze nişte toalete”, adaugă el.
http://85.9.7.40/imagemanager/images...getusa%202.jpg
PE VERTICALĂ. Coloană încă în picioare
ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACICA SARMIZEGETUSA - Înflorire scurtă, dezastru prelung
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost fondat între anii 108-110, iar până la începutul secolului al III-lea a cunoscut o înflorire aproape neîntreruptă. Zona a început să se mlăştinească după retragerea aureliană (271- 275), fiindcă reţeaua de apă şi canalizare rămăsese fără o administrare corectă. Urme clare de locuire din Evul Mediu pe teritoriul oraşului nu s-au găsit încă.
De-a lungul secolelor, oraşul părăsit a fost sursă de materiale de construcţii. Bucăţi de piatră şi chiar ornamente romane se regăsesc în alcătuirea bisericilor de piatră din Ţara Haţegului, chiar şi la cele de secol XII–XIV. Cel mai intens dezastru a avut loc, însă, în secolul al XlX-lea, când locuitorii zonei au transformat oraşul într-o adevărată carieră.
În plus, obiectele de artă au fost luate şi duse-n lumea largă de diverşi amatori de antichităţi. În aceeaşi perioadă, o mare parte din suprafaţa aşezării a devenit teren agricol „cu acte-n regulă”.
Începând cu anul 1990, Ministerul Culturii a alocat sume de bani pentru răscumpărări de terenuri, însă operaţiunea a fost sistată în 2003 de Răzvan Theodo rescu, pe motiv că oamenii în ce pu seră să ceară prea mult pentru terenurile lor. Sumele au fost apoi îndreptate spre Sarmizegetusa Regia (capitala dacică situată la 40 de kilometri distanţă, în Munţii Oră ştiei), zonă care a intrat în atenţia opiniei publice în urma repetatelor scandaluri legate de aurul daco-tracic.
http://85.9.7.40/imagemanager/images...getusa%203.jpg
ULPIA. Din vechea aşezare romană au rămas câteva pietre
SARMIZEGETUSA REGIA - Capitala dacilor, pe harta jafului
De mai bine de 10 ani, Ministerul Culturii promite fonduri pentru cercetarea, conservarea şi protejarea vechii capitale a dacilor. Fondurile alocate sunt însă, de fiecare dată, insuficiente. Abia ajung pentru două-trei săptămâni de săpături.
Aflată într-o zonă greu accesibilă, vechea aşezare a devenit mai cunoscută în ultima vreme din cauza jefuitorilor de comori. Între anii 2002 şi 2008, pe măsură ce poliţiştii descopereau din ce în ce mai multe brăţări din aur şi monede din aur şi argint sustrase din preajma cetăţilor, Sarmizegetusa Regia devenea şi instrument de atragere de capital de imagine pentru politicieni. În 2007, Ministerul Culturii ajunsese să anunţe elaborarea unui proiect de pază a cetăţilor dacice inclusiv cu camere de supraveghere. Ideea s-a dovedit a fi absurdă şi, cel mai probabil, avansată de cineva care nu a fost vreodată la cetăţile din Munţii Orăştiei pentru a vedea că este vorba despre un areal imens, foarte greu accesibil, 90 la sută împădurit şi fără vreun stâlp de curent electric.
Fenomenul braconajului arheologic din Munţii Orăştiei persistă. Nici răsunătorul caz al brăţărilor dacice, în care 13 indivizi sunt acuzaţi că ar fi traficat 15 brăţări din aur cu greutăţi cuprinse între 800 şi 1.800 de grame, nu i-a impresionat pe braconieri. Gropi săpate de aceştia au continuat să apară an de an în apropiere de cetăţile antice.
http://85.9.7.40/imagemanager/images...getusa%204.jpg
REGIA. Vechea capitală a dacilor mai are încă comori nejefuite
Sursa