Vocea străzii, vocea țării!

**Andy** · 11-10-2013, 07:00 AM

Poporul Român, ca unic contributor şi angajator de drept al managerilor guvernamentali, mascaţi sub eticheta politică, este singurul care are dreptul să-i tragă la răspundere pe guvernanţi. Oricare ar fi culoarea politică a acestora! Are dreptul şi obligaţia de a se ridica împotriva vânzătorilor de ţară. De a acţiona împotriva lor exact cum îşi doreşte Victor Ponta să „opereze” împotriva protestatarilor: „Fără complexe!”.

Dar pentru aceasta trebuie să ne trezim! Trebuie să conştientizăm că nu suntem supuşii puterii, ci, ei, guvernanţii, sunt în slujba noastră. Şi este dreptul nostru ca noi, „extremiști” ai dreptului la demnitate, să le cerem socoteală pentru felul în care manageriază ţara. Avem obligaţia de a face acest lucru chiar şi în stradă! Şi cel puţin până în clipa în care guvernanţii vor fi forţaţi să accepte un „audit” al faptelor lor. Un audit al „managementului” guvernamental…

Şi sunt cel puţin două motive care ne îndreptăţesc să cerem de urgenţă (noi, în stradă, iar senatorii şi deputaţii, aceia care mai au curajul de a-şi asuma rolul de reprezentanţi ai noştri, în Parlament), un audit financiar-fiscal, dar şi o analiză a consecinţelor juridice, economice şi sociale ale deciziilor luate de cabinetul Ponta. Pentru că am trecut cu mult prea multă uşurinţă peste recentul împrumut de la Banca Mondială, accesat de Victor Ponta fără a avea un mandat ori măcar o încuvinţare formală din partea Parlamentului. Un nou împrumut de împovărare a ţării angajat după dezastruosul şi înrobitorul împrumut de la FMI al guvernului Boc şi din care nu vom plăti nici măcar ratele pe care le avem de dat Fondului Monetar.

Şi este timpul ca premierul Ponta să răspundă! Căci, dacă în momentul accesării acestui împrumut, luat „pentru a finanţa deficitul bugetar”, Victor Ponta săvârșea doar un abuz de încredere, în momentul în care au fost scoase la mezat, la nici 24 de ore de la întoarcerea de la Banca Mondială, şi unele companii pentru acelaşi scop al „finanţării” deficitului bugetar, premierul a oficializat practic procesul de devalizare. Şi avem dreptul să-i cerem acestui guvern să răspundă în faţa unui auditor pentru deciziile care împlică viitorul ţării pe multe generaţii. Pe termene tot mai lungi, numai prin accesarea creditului de la Banca Mondială, Victor Ponta amanentându-ne viitorul pe mai bine de 18 ani! Iar devalizatorul cabinet Ponta anunţă și alte vânzări de pachete majoritare ale companiilor de stat pentru alte şi alte „finanţări” ale deficitului bugetar. Ale acelui „deficit” care este tot mai mult afişat ca un sac fără fund doar pentru a masca înstrăinările de capital românesc.

Or, cine îi dă lui Victor Ponta dreptul de a vinde companiile noastre doar pentru a-şi finanţa incompetenţa? Cine îi permite să înstrăineze procente tot mai mari de acţiuni, nu pentru a asigura infuzii de capital financiar şi tehnologic, ci pentru a acoperi golurile pe care le-a produs în pânza de păianjen pe care a aruncat-o peste ţară? Şi cine ne garantează, dacă stăm deoparte, că mâine-poimâine nu ne vom trezi că acelaşi guvern vinde şi centrala de la Cernavodă pentru a mai finanţa un „deficit”? În fapt, pentru a mai deschide o supapă prin care să sifoneze banii României către grupuri politice şi economice.

În fapt, „finanţarea” deficitului bugetar prin vânzarea pe bucăţi a ţării este soluţia pe care o oferă un jurist ratat, eșuat şi în „arta” plagiatului, înconjurat de conţopişti cu gândire de întreprindere socialistă. O „gândire” prin care guvernanţii neagă chiar şi dreptul comunităţilor locale de a se opune acţiunilor care le pot pune în pericol existenţa (precum exploatarea gazelor de şist chiar în curţile lor, pe proprietăţile lor, „dezgarantate” de litera Constituţiei de către „juristul” Ponta), puterea motivând că astfel de decizii sunt strict ale „centrului” și pot fi luate încălcând drepturile românilor tranformaţi în chiriaşi pe propriile pământuri

De aceea, vocea ţării trebuie să se facă auzită! Iar dacă aleşii refuză să-şi ducă la îndeplinire rolul de reprezentanţi ai intereselor poporului, ea trebuie să se facă auzită prin vocea străzii. De acolo trebuie să plece tăvălugul revendicărilor noastre şi nu trebuie să se oprească decât în clipa în care societatea civilă (şi nu partidele mânjite şi servile intereselor „alternante”) va putea asigura un „cabinet din umbră”, care să analizeze public faptele executivului sau, dacă guvernanţii se vor împotrivi, să „angajeze” un auditor de ţară. Şi ar fi bine ca puterea să facă această „concesie” acum, când este liberă, decât peste ani, din spatele gratiilor acelor celule care doar acum par neîncăpătoare…

Trebuie dară să ne trezim! Căci nu va veni nimeni să ne spună când și cum am greşit din prea multă indiferenţă. Iar dacă nu vom fi în stare să asigurăm următoarelor generaţii siguranţa exercitării democraţiei prin drepturile de reprezentare şi decizie, atunci, urmaşii ne vor blestema pentru feudalismul în care vom fi lăsat să ajungă o ţara stoarsă de resursele sale, escrocată de guvernanţii, decimată de interesele veneticilor…