Din articolele scrise de Onisifor Ghibu īn ziarul Adevărul, īn anul 1923, īn urma unei vizite īn Basarabia.
“Am văzut Basarabia mai īntāi īn iarna anului 1916, cu puţină vreme după căderea Bucureştilor. Era īncă Rusia ţaristă īn putere.
Totul părea, īntre Prut şi Nistru, rusesc. Nici un vānt de redeşteptare naţională romānească nu adia.
Cu puţine exceptii, Basarabia se simţea foarte bine sub “jugul Ţarului”. “Moldovenii” erau cei mai credincioşi supuşi ai lui Nicolae al II-lea. Polucrile (regimentele) basarabene aflătoare pe timpul Revoluţiei din Martie 1917, īn Petrograd, au apărat pe ţar pānă tārziu după renunţarea lui la tron şi numai cu anevoie s-au lăsat dumirite de scopurile Revoluţiei.
Īn primele zile ale lui Martie 1917, īndată după izbucnirea flăcării, m-am aşezat la Chişinau, unde am rămas aproape doi ani, pāna īn Decembrie 1918, după unirea tuturor provinciilor romāneşti.
Am văzut cu ochii mei şi am trăit īntreaga epocă de prefaceri a Basarabiei din gubernie rusească, īn provincie autonomă, apoi īn “republică moldovenească” şi, īn sfārşit, īn parte integrantă a Romāniei Mari. Am avut chiar un oarecare amestec īn acest proces.
De atunci au trecut patru ani şi jumătate, aproape cinci. īn vara aceasta avui posibilitatea să revăd Basarabia, timp de peste о lună de zile. Am fost la Ismail, la Orhei, la Chişinău – am fost la ţară, īn о multime de sate; am fost pe la mănăstiri; am văzut şcoli, examene, serbări, īmproprietăriri şi iarmaroace, etc. Am văzut о mulţime de oameni cunoscuţi īn viaţa publică; am vorbit cu toţi foştii şi actualii miniştri ai Basarabiei (nu mai puţin de şase inşi!), cu arhierei, cu preoţi, cu egumeni, cu protopopi, cu revizori, cu profesori, cu institutori, cu militari, cu ţărani – cu foarte mulţi ţărani cu о mulţime de copii chiar.
Distanţa de, aproximativ, о mie de kilometri, dintre capitala Transilvaniei şi aceea a Basarabiei, se parcurge īn 26 de ore, cu trenul accelerat.
Trec de la un capăt la altul al vagonului, īn speranţa că voi da peste vreun cunoscut. Nimeni! īn locul vorbei frantuzeşti, pe care о auzeai de obicei īnainte de război la majoritatea călătorilor la vagonul de dormit, remarc, cu surprindere, īntrebuinţarea limbii ruseşti. La Iaşi, ma dau jos pentru un moment, să-mi cumpăr jurnale din Basarabia. Chioşcarul mă īntreabă: – Ruseşti? – Nu, romāneşti, răspund eu: — Romāneşti n-avem, fu răspunsul… Nu se caută!
Astăzi… după cinci ani de viaţă romānească, īn afară de gazeta partidului national-liberal din Chişinău, Dreptatea, nu mai apare nici о gazetă īn toată Basarabia, şi aceasta, plină de otravă de partid. Aruncāndu-mi ochii peste ea, m-a cuprins о jale şi о tristeţe profundă. Mi-am adus aminte de о vorbă a unui fost ministru averescan, d. I. Petrovici (Ion Petrovici): “Ruşii n-au izbutit īn 105 ani să rusifice Basarabia, noi am reuşit īn mai puţin de patru ani”.
Căci īn adevăr, după 4-5 ani de zile, aproape nu-ţi vine să recunoşti Basarabia. Din generaţia de oameni modeşti, harnici, sinceri şi fanatici luptători pentru libertate, buni moldoveni şi buni romāni, din eroii care, īn toiul celei mai fantastice nebunii ruseşti, au fost īn stare să salveze intactă ţărişoara lor şi s-o redea patrimoniului naţional azi, după abia cinci ani de zile, nu mai găseşti decāt doar pe ici pe colo cāte un deziluzionat, dat la о parte de viaţa cea nouă. Foştii “eroi” īn mare parte s-au dat după păr, s-au lăcomit la situaţii pentru dobāndirea cărora au renunţat la toată curăţenia lor sufletească, şi au făcut cele mai penibile tranzacţiuni.
Generaţia care a făcut Basarabia de astăzi şi care ar fi trebuit s-o şi consolideze, s-a corupt irevocabil. Şi vina nu este a ei, ci a acelora care au adus-o aici. Pe aceia va cădea, odată şi odată, blestemul neamului. Cānd vorbeşti cu puţinii basarabeni care au mai rămas curaţi şi cinstiţi te cuprinde о deznădejde fără pereche. Aproape nici unul nu mai are īncredere īn ziua de māne. Toţi regretă că au făcut unirea cu Romānia īn condiţiile īn care au făcut-o. Oameni care şi-au expus viaţa pentru Basarabia, azi īţi declară că dacă ar fi īn stare să strice ce-au făcut, n-ar sta о clipă la īndoială să tragă dungă peste tot. Am auzit chiar din gura unuia, că de s-ar face numai linişte peste Nistru…
Dacă mergi la ţară şi vorbeşti cu moldovenii “proşti”, auzi aceeaşi constatare. Nicăieri nici о īncredere. Excepţie fac doar cāţiva care trag foloase, nevisate, pe urma politicii… Ţăranii vorbesc cu adevărat dispreţ despre Romānia şi cum te simt că nu eşti “moldovan” de-al lor, īţi taie orice credit. Trebuie neapărat să te dai sau “moldovan” sau “transilvănean”, pentru a le recāştiga īncrederea. Stările de azi li se par trecătoare. Nu pot crede că stăpānirea de acum să poată ramāne. Trebuie să vie Rusia iarăşi…
Eram īntr-o zi īntr-un sat din ţinutul Orheiului cu nişte prieteni şi stăteam agale de vorbă cu un ţăran bătrān. Din vorbă īn vorbă, moş Vasile, om de 78 de ani, de о impunătoare deşteptăciune naturală, ne īntrebă:
– Da ce se mai aude? Mai este nădejde să vie un īmpărat bun, ori rămāni tot aista di pisti Prut?
Cercăm să-l liniştim pe moş Vasile ca de-amu cu īmpăratu s-o māntuit! De asemenea şi cu Rusia! De-amu sāntem uniţi cu Romanii (īn Basarabia pānă ān ziua de azi noi suntem numiţi Romani).
– Da Romanii, cu care ne-am unit — zic eu – cum īs, moş Vasile?
– Da cum să hie, răspunde moşul. īs mai răi decāt turcii.
Īncerc să-l imbunez:
– Dar bine, moş Vasile, cum poţi zice că-s mai răi decāt turcii? Ei sunt doar fraţi cu noi!
– Ei, fraţi! Pānă au ce-ţi lua! Iau şi chielea de pe om!
– Dar, zic eu, nu vorbesc şi ei tot ca noi, moldoveneşte?
Moş Vasile īmi taie vorba:
– Ba, domnule, vorbesc chiar ţigăneşte…
Străbateţi Basarabia de la un capăt la altul al ei şi pretutindeni veţi găsi aproape numai această mentalitate. Romānia nu numai că n-a fost īn stare să cāştige sufletul bun şi generos al băştinaşilor, da, prin metoda ei fundamental greşită, l-a īnstrăinat şi mai mult de cum fusese īnainte.
Starea sufletească de astăzi a Basarabiei pare neexplicabilă īn faţa cātorva fapte mari, care au avut loc īn anii din urmă: dobāndirea libertăţii naţionale, a libertăţii cetăţeneşti, a votului universal şi īmpărţirea pămāntului la ţărani. Desigur, acestea sunt fapte, care au prefăcut viaţa īntr-o largă măsură, dar ele n-au atins – cum ar fi trebuit – şi resorturile sufleteşti ale vieţii.
Orice s-ar zice: poporul basarabean, care n-a luptat pentru dobāndirea acestor lucruri, nu era copt pentru ele şi, deci, nu le ştie preţul acum, cānd le are. Moldovenii n-au luptat niciodată, sub ruşi, pentru drepturile limbii lor naţionale, aşa că īntrebuinţarea limbii comune īn īntreaga viaţă publică ei n-o socotesc astăzi un lucru important, aşa după cum socotesc ardelenii, care au luptat veacuri de-a rāndul şi au suferit martiriu pentru limbă.
Şi aici Romānia oficială comite marea greşeală de a crede că prin introducerea limbii romāne īn Basarabia a “naţionalizat” viaţa acesteia. Limba, īn sine, e departe de a fi identică cu cultura unui popor. Cuvintele sunt fiinţe vii. īnsăşi lumea a fost creată prin cuvānt. Nu noi stăpānim limba, noi suntem stăpāniţi de limbaj. Nici о creaţie a imaginaţiei umane nu se poate detaşa complet de entităţile extralingvistice pe care cuvāntul le denumeşte. Iata de ce orice comunicare rămāne, mai, relativă. Īn Basarabia acest adevăr este de două ori mai adevărat ca aiurea. Cultura unui popor se află depusă īn prima linie īn moravurile lui, apoi īn aşezămintele lui. Iar moravurile duse de Romānia peste Prut n-au fost totdeauna de natură de a recomanda cuiva cultura romānească. Funcţionari abuzivi, legi care se schimbă īn fiecare an de două ori, ordonanţe care se contramandează tot a doua zi, impozite necontrolate de nimeni, īnjurături, batjocuri, bătăi, toate acestea au instrăinat Basarabia atāt de mult, īncāt toată istoria şi toată literatura romānă, cātă se-nvaţă prin şcoli, nu vor fi īn stare sa repare răul nici īn timp de cāteva decenii.
Cam la atāta s-a redus cultura romānească, pe care a primit-o Basarabia pe urma Unirii ei. Să mai adăugăm doar politica de partid, care a īncoronat opera.
Libertaţile cetăţeneşti sunt īn Basarabia, ca şi īn restul ţării, simple ficţiuni, ba īncă īn Basarabia ele sunt şi mai fictive ca īn celelalte provincii. Afară de ciţiva inşi, care profită pe urma politicii, nimeni nu-şi bate capul cu ţara şi cu aşezămintele ei.
Am vorbit cu sute de tărani care toţi, absolut toţi, mi-au spus că era mai bine pe timpul boierilor. Boierii, spun ei, ne dădeau pămānt cāt voiam, ne aşteptau de bani; ne īmprumutau; la о īntāmplare de secetă ne dădeau pāne (grāu şi porumb). Da acum, cine se uită la noi? N-ai de la cine te ajuta cu nimic. E adevărat că pamāntul nu era al nostru. Dar acum e al nostru? Că ne iau şapte piei după el. Numai să tot dai la toţi tālharii, şi tot nu-i mai saturi. Atunci, e drept, aveam un stăpān, dar acum avem о sută de draci pe capul nostru.
Dacă ai īntreba pe oameni dacă vor să se īntoarcă la boieri, toţi ţi-ar răspunde că vor.
Aşa vorbesc ţăranii moldoveni. De aceea, nimeni nu se simte īndemnat a fi cu recunoştinţă faţă de Romānia pentru că li s-a dat pămānt.
Aproape din gura tuturor, care au trecut īn ultimii cinci ani Prutul pentru un timp mai scurt sau mai lung, se poate auzi afirmaţiunea că preoţimea din Basarabia este cu sentimente ruseşti. M-am ridicat īntotdeauna īn contra acestei afirmaţiuni, care este fundamental greşită. Preoţimea basarabeană nu este mai puţin naţională decāt cea din Bucovina, Transilvania sau Romānia veche. Dimpotrivă, judecānd-o după rolul pe care l-a avut sub stăpānirea rusească, ea a săvārşit un rol naţional mai important decāt preoţimea din vechiul regat. Dacă ea n-a luptat pentru revendicările naţionale, nu este mai puţin adevărat ca ea a păstrat neatinse vechile comori naţionale la ţară: limba şi credinţa străveche.
Este о legendă neīntemeiată că īn bisericile de la ţară ar fi īncetat cu totul slujba romāneasca pe timpul dominaţiei ruseşti. Cercetaţi bisericile săteşti şi le veţi găsi pline cu cărţi romāneşti de la mănăstirea Neamţ, de la Iaşi, de la Bucureşti, de la Sibiu, de la Buda şi chiar de la Blaj, pentru ca să nu mai vorbesc şi de cele de la Chişinău. Mai mult: am găsit chiar sate ruseşti, īn care toată vremea Evanghelia s-a spus romāneşte, ca de exemplu ān Palanca Orheiului, unde de la 1844 şi pānă astăzi s-a īntrebuinţat Evanghelia tipărită de Vasile Moga la Sibiu.
Dar preoţimea n-a fost şi nu este rusificată. Cel mult dacă am putea spune că ea a fost ţarificată (ca şi boierimea, nobilimea basarabeană – n. n.), şi asta a fost. Dar cine ştie ce-au făcut ţarii ruseşti pentru biserica şi pentru preoţime, acela nu se poate mira că preoţimea, ca ţărănimea de altfel, a fost complect ţarificată. Ţarii erau atāt de “mari”, atāt de “buni”, atāt de munificenţi, īncāt īntreceau orice imaginaţie pentru oamenii simpli, aşa că identificarea cu ei era cel mai natural lucru.
Afară de aceasta, arhiereii ruşi erau, īn general, oameni care ocroteau cum nu se poate mai mult interesele bisericeşti şi pe ale clerului, aşa īncāt ei cāştigau aproape totdeauna inima preoţimii. Mi-aduc aminte cu cātă iubire erau chiar şi cei mai buni preoţi moldoveni faţă de ultimul arhiepiscop rus, I. P. S. Anastasie. Toţi aceştia s-au interesat de aproape de soarta preoţilor, facānd din ei о forţă aşa de mare, īncāt nimic alta nu о īntrece. Preoţimea basarabeană este un bloc atāt de puternic, īncāt preoţimea romānească din celelalte provincii nici nu se poate compara cu ea. О solidaritate impunătoare īi uneşte pe slujitorii altarului, de sus pānă jos, ceea ce şi din punct de vedere naţional īnsemnează foarte mult.
Cum se explică acuzaţia permanentă şi aproape generală de filorusism al preoţimii?
Aceasta este chestiunea pe care о discutam īntr-o zi cu unul din cei mai distinşi preoţi basarabeni, cu care am stat cāteva zile la о mănăstire din judeţul Orheiului.
– Să-ţi vorbesc cu totul deschis, īmi zise preotul.
Fraţii noştri din vechiul regat ne spun totdeauna că Rusia a răpit Basarabia de la Moldova.
Ei, bine, preoţimea noastră altfel a ştiut acest lucru. Ea a ştiut că, īnainte de 1812, ţările romāneşti erau sub turci, care le exploatau fără nici о milă, păgāneşte. Toată nădejdea lor ele şi-o puseseră īn Rusia creştină. Cei mai mulţi patrioţi romāni ai acelor vremuri făceau tot ce le stătea īn putere pentru a pune ţările lor sub ocrotirea părintească a Rusiei. Dacă nu mă īnşel, chiar marele mitropolit Veniamin Costache era unul dintre cei mai mari “rusofili”. D-voastră luaţi īn nume de rău “ţarismul” preoţilor moldoveni, dar uitaţi că el a fost altoit īn sufletele lor mai īntāi chiar de īnvăţătorii moldoveni, īnainte de răpirea Basarabiei.
Asachi, care a studiat la Roma, ridică pe Petru cel Mare mai presus de Romulus, şi cu toate acestea lui Asachi i-aţi ridicat monument īn Iaşi, iar pe noi ne timbraţi cu orice prilej de “rusificaţi”. Pentru ce? Pentru că noi n-am avut norocul ca la 1834 să fim reīncorporaţi la Moldova lui Mihail Sturza? Pentru că am continuat să vedem īn ţarii ruseşti protectori, cum văzuseră pānă la acea dată chiar cei mai buni moldoveni?
Dar oare gospodarii Moldovei au povăţuit mai bine Moldova de cum au povăţuit ţarii Basarabia? Noi ne uitam peste Prut şi vedeam sate păcătoase şi oraşe mai rele ca ale noastre. Ţărănimea noastră este mai zdravănă ca cea de dincolo; biserica noastră a fost mai apărată şi mai ajutată.
Că n-am luptat īn contra ţarilor şi a ruşilor? Dar ce ne putea face să luptăm īn contra lor? La noi se ştiau despre Romānia numai lucruri rele şi acestea nu le spuneau atāta ruşii, cāt tocmai romānii fugiţi la noi din armată: aveam mii şi mii de dezertori romāni care ne aduceau de la “fraţi” cele mai rele ştiri, şi ei preferau să fie trimişi īn Siberia, decāt să fie excortaţi īndărăt īn ţara lor.
Nu, domnule, termină preotul meu, fraţii din Regat nu numai că nu ne īnţeleg, dar nici nu-şi dau nici о silinţă să ne īnţeleagă. Ei ne ofensează, cum nu ne-au ofensat niciodată ruşii, īn loc să ne cāştige sufletele prin iubire. Am fugi noi de fraţii noştri dacă ei s-ar apropia de noi cu dragoste? Am servit cu credinţă pe ţari, şi crezi că nu servim, şi cu mai multă credinţă, pe Domnul nostru unit astăzi? Ne doare īnsă că de la Bucureşti nu ne vin decāt şicane sau apoi promisiuni, care nu se mai īmplinesc niciodată.”
Romānia
Originally Posted by Aspirin
Reply With Quote
Bookmarks